
Era o dimineata tarzie de duminica.Afara,soarele nu-si putea arata razele din cauza norilor intunecati,deci,primavara inca nu-si facea aparitia.Dupa cateva zeci de minute petrecute in pat,ceaiul cald astepta pe masa din bucatarie.Se observa, cum din cana se inaltau usor norisorii de abur ca mai apoi sa dispara.Cineva,se apropia cu pasi lenti, de bucatarie.Acel cineva era... o fata.Aceasta avea trasaturi angelice.Parul ei blond stralucea usor in lumina becului.Avea niste ochi negrii care parca te sorbeau.In timp ce savura ceaiul, se observa cum niste ganduri o ravaseau.Ceva o agita.Dupa cateva minute ii suna telefonul.Avea o conversatie calma cu cineva.Parea ca vorbeste cu o persoana destul de apropiata.Vocea ei parea sa se piarda.Conversatia cu persoana anonima a durat aproape o ora.Dupa finalul dialogului a urmat un minut de liniste ca mai apoi ochii ei sa fie inundati de o mare de lacrimi.Ce era asa trist,din ce cauza a inceput sa planga ?...Nimeni nu stie,doar ei doi: ea si persoana anonima...
ce trist...dar imi place superba postare!o sa te urmaresc!
RăspundețiȘtergereMersi :)
RăspundețiȘtergere